Tulburările de învățare care se întâlnesc la copiii aflați deja la școală și se manifestă în planul citirii, al scrierii și al calcului matematic.

dislexia = tulburare de citire,

disgrafia = tulburare de scriere,

disclaculia = tulburare de calcul matematic

Acestea nu apar dintr-o dată, nu apar „peste noapte”, ci își anunță prezența încă de la vârsta preșcolară, prin o serie de predispoziții, simptome, care ulterior, contribuie la instalarea tulburărilor în viața școlară.

Cu cât le descoperim mai repede și intervenim mai de timpuriu, cu atât îi ajutăm pe copii să le gestioneze mai bine atunci când vor ajunge la școală.

Există copii care întâmpină dificultăți la nivelul cititului și al scrisului. Scrierea deficitară este cauzată de prezența unui proces lent în identificarea diferențiată a sunetelor.

Intervenția timpurie a unui specialist facilitează călătoria copilului într-o lume nouă, ajungându-se la destinația mult dorită, trecerea treptată de la cititul pe litere la lecturarea cursivă.

Este firesc să întâlnim mici erori, dar felul în care le identificam și i le raportăm copilului contează cel mai mult. Cu timpul, vom remarca abilitatea celui mic de-a ,,vâna” greșelile adultului și bucuria de pe chip atunci când asemenea unui detectiv a descoperit cuvântul potrivit.

 Universul cărților este unul surprinzător, iar dacă vom reuși să îl captam pe copil, acesta va dori mereu sa se întoarcă acolo.

Copiii care se comportă urât sunt adesea văzuți ca fiind în mod intenționat răi. Realitatea este alta: ei nu sunt capabili, din punct de vedere emoțional, să se comporte mai bine de atât.

Copiii își pot dori să se comporte adecvat, dar de multe ori le lipsesc abilitățile necesare pentru asta. Este foarte important să avem așteptări realiste, care să țină cont de vârstă și nivelul de dezvoltare.

Conform studiilor empatia se dezvolta abia în jurul vârstei de 7 ani, iar gândirea analitica la aproximativ 11 ani. Din acest motiv pedepsele sau măsurile extreme de izolare, nu vor fi eficiente.

Trebuie să înțelegem ca un copil are propriul ritm de maturizare. Este necesar să îi explicam copilului ce consecințe poate avea o acțiune anume și să-l indrumăm cu răbdare.

Atelierul emoțiilor oferă un sprijin în gestionarea conflictelor, exteriorizarea trăirilor copilului și consolidarea noțiunii de lucru în echipă.

AUTISMUL este o tulburare de dezvoltare  care afectează comunicarea și comportamentul.  Autismul implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.

Copiii cu autism nu învață așa cum învață ceilalți copii, par incapabili să înțeleagă cea mai simplă comunicare verbală și nonverbală, informațiile senzoriale îi lasă confuzi și sunt caracterizați de diferite grade de izolare față de lumea din jurul lor.

Terapia de vorbire pentru copiii cu autism este bine să înceapă cât mai devreme. Spectrul autismului este de obicei evident până la vârsta de 3 ani, iar deficiențele de vorbire pot fi recunoscute până la 18 luni. În unele cazuri, autismul poate fi identificat mult mai devreme.

Terapia logopedică este imperios necesară în ansamblul terapeutic ce trebuie construit în jurul unui copil autist deoarece contribuie la îmbunătăţirea tuturor aspectelor comunicării: înţelegerea, exprimarea, emiterea sunetelor şi folosirea limbajului în context social.

La copiii mici și non-verbali terapia începe cu stimularea vocalizărilor, sunetelor, silabelor, cuvintelor, gesturilor, pe când la copiii mari și care vorbesc terapia se va axa pe funcționalitatea folosirii limbajului.

Copilul va învăța să susțină o conversație, să folosească gesturi adecvate, să rămână într-un anumit subiect al conversației, să își aștepte rândul în conversație, etc.

Întârzierea în dezvoltarea limbajului este o dificultate funcțională de limbaj care se manifestă prin incapacitatea folosirii limbajului rostit într-un mod adecvat vârstei cronologice.

Un copil cu întârziere de limbaj până la vârsta de 3 ani folosește un număr redus de cuvinte de cele mai multe ori pronunțate greșit și neintegrate în propoziții simple, însă are auzul bun și organele fonoarticulatorii normal dezvoltate. Copilul cu întârziere de limbaj rămâne în urma copiilor de aceeași vârstă cu el.

Părinții ar trebui să apeleze la un specialist pentru o evaluare logopedică în orice moment în care au motive de îngrijorare în ceea ce privește dezvoltarea limbajului copilului.

Este recomandat ca părinții să nu-și forțeze deloc copilul în a atinge pragurile de evoluție standard pentru vârsta lui,pentru că efectul poate să fie exact opus, ci să creeze și să mențină un mediu stimulativ și securizant afectiv, benefic pentru dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului.

Obiective în terapia întârzierilor de limbajː

• dezvoltarea abilităților de ascultare;
• dezvoltarea capacității de imitare motorie;
• dezvoltarea capacității de înțelegere a cuvintelor și a mesajelor;
• dezvoltarea vocabularului;
• formarea unei pronunții corecte;
• dezvoltarea abilităților de exprimare propozițională și în fraze;
• învățarea structurii gramaticale;
• formarea abilităților conversaționale.

Copiii au propriul lor ritm de dezvoltare iar acest lucru este bine cunoscut. În jurul vârstei de 3-4 ani, acesta ar trebui sa aibe in vocabular cu aproximație 300-400 de cuvinte, iar la 4-5 ani, aceștia ar trebui să aibe capacitatea de a purta o conversație, de a cunoaște superficial regulile gramaticale, iar descrierile realizate de ei sa fie bogate.