Logopedie

Evaluare logopedică

Orice proces terapeutic al copilului începe  cu o evaluare care implică atât copilul cât și părinții.

Evaluarea copilului este extrem de importantă pentru a monitoriza ritmul de dezvoltare, pentru a identifica nevoile de dezvoltare din punct de vedere

  • cogntiv,
  • social,
  • emoțional,
  • motric,
  • al autonomiei personale,
  • gradul de pregătire pentru școală, pentru identificarea unor probleme psiho-comportamentale (agresivitate, anxietate, depresie, accese de furie, ticuri, hiperactivitate, neatenție, dificultăți în relațiile sociale, adaptare deficitară în diferite contexte, opoziționism, fobii, tulburări de dezvoltare – autism, sindrom Asperger, ADHD, etc).

 

Ce obtinem in urma evaluarii?

Interpretarea de către un specialist cu experiență, a rezultatelor evaluării clinice care pot contribui la:

  • stabilirea unui psihodiagnostic;
  • identificarea nivelului de dezvoltare al copilului și a ariilor deficitare
  • identificarea coeficientului de inteligență;
  • identificarea nivelului anxietății și depresiei;
  • identificarea tulburărilor de comportament;
  • identificarea aptitudinilor personale cu scopul orientării școlare sau profesionale;

                 Evaluarea dezvoltării unui copil se realizează raportat la propriul ritm de dezvoltare şi nu numai prin raport la grupa de vârstă de referinţă, căci este importantă variaţia propriei curbe de dezvoltare pe care se evaluează progresul.

Principalele achiziţii psihomotorii până la vârsta de 3 ani conform datelor IOMC – Bucureşti, adaptate după Gesell:

Vârsta(luni)
Motricitate
Adaptare senzorială
Limbajul
Reacții Sociale
1
Capul moale
Ascultă sunete
Vede un obiect în linie mediană
Mici zgomote gutural
Figură inexpresivă.
2
Ridică uşor capul care recade repede
Priveşte mâna exa-minatorului, urmă-reşte un obiect de la linia mediană
Surâde când i se vorbeşte, emite vocale izolate
Mimică la figura umană, observă examinatorul.
3
Ţine capul
Urmăreşte un obiect până la 180°, pri-veşte un obiect mai mult de un minut.
Gângureşte, râde.
Gângureşte când se vorbeşte
4
Stă o frac-ţiune de secundă susţinut
Vede imediat un obiect, ridică mâinile după obiecte, încearcă să localizeze un sunet
Gângureşte, vocalize
Surâs spontan, recunoaşte biberonul, se ascunde după o cârpă
5
Ţine capul drept stabil, zgârie dife-rite obiecte; prehensiune precară.
Urmăreşte cu ochii obiecte dispărute; ţine un cub, priveşte al doilea.
Strigă în puseuri
Surâde la imaginea din oglindă.
6
În decubit dorsal ridică picioarele în sus, se întoar-ce de pe o parte pe altă; prehensiune palmară.
Prinde cu amândouă mâinile, încearcă să reapuce un obiect căzut; duce obiectele la gură.
Întoarce capul la sunet; gângureşte spontan
Diferenţiază pe străini; surâde şi vocalizează la vederea pro-priei imagini din oglindă.
7
Stă în şezut susţinut, cade în mâini; prehensiune radio-palmară.
Recunoaşte jucării.
Spune „m…m…” Vocalizări silabice.
Apucă bine alimente solide; culcat duce piciorul la gură, mângâie ima-ginea din oglindă.
8
Stă în şezut, se ţine în pi-cioare când e susţinut de mâini;
Ia două cuburi în cele două mâini; ţine un cub, pri-veşte alt obiect.
Silabe izo-late; Ma, Ta, Ba, Ta.
Suge jucării, încearcă cu insistenţă să apuce jucării.
9
Prehensiune medio-digitală
Loveşte un cub de altul, apucă al treilea cub.
Papa, mama, tata, imită su-nete, înţelege. Răspunde la nume.
Îşi ţine bibe-ronul, mănân-că singur un biscuit.
10
Stă în pi-cioare, se ridică sus-ţinut; prehen-siune cu opozabilitate
Descoperă un obiect ascuns sub privirea sa, aşază un cub pe o suprafaţă.
Pricepe „nu”, mama, tata.
Pricepe „bravo!” „Pa!”
11
În picioare, lângă bară, ridică picioare-le şi le repune
Aşază jucării pe o suprafaţă.
Papa, mama, imită sunete, răspunde la nume
Se joacă şi cercetează diferite obiecte.
12
Merge sus-ţinut numai de o mână.
Încearcă să construiască un turn din cuburi.
Spune două cuvinte, pri-cepe să dea obiecte la cerere.
Pricepe să facă gesturi de ajutor la îmbrăcare.
13
Merge; urcă scările ajutându-se de mâini
Turn din două cuburi; încearcă să întoarcă pagi-nile unei cărţi; in-troduce corect cuburile mici în cele mari
4-5 cuvinte, limbaj sub formă de jargon.
Controlul parţial al sfinc-terelor; arată când doreşte un obiect
14
Merge sin-gur şi repe-de; urcă scările ţinut de o mână; se aşază singur pe un scăunel.
Turn de 3-4 cu-buri; mâzgăleşte spontan pe hârtie.
10 cuvinte şi nume proprii; denumeşte imagini din cărţi cu poze.
Încearcă să mănânce sin-gur cu lingu-riţa; controlul sfincterelor pe parcursul zilei.
15
Urcă şi co-boară pe o scară susţi-nut de o mână; dă cu piciorul în minge.
Turn din 5-6 cuburi
20 de cuvinte; combină spon-tan 3-4 cuvin-te; repetă cuvinte, ascultă ordine.
Bea singur din ceaşcă; arată celor din jur ce îl interesează; cere când vrea să mănânce şi să bea.
16
Aleargă fără să cadă
Imită cu creionul pe hârtie linii verticale şi orizontale
Fraze din 3-4 cuvinte; utili-zează eu, tu, al meu; verba-lizează ceea ce face.
Mănâncă co-rect cu lingu-riţa; controlul sfincterelor pe parcursul nopţii; se îmbracă singur cu o jachetă; se joacă în grup fără cooperare
17
Sare cu am-bele picioare; încearcă să se ţină într-un picior. Ţine corect creionul.
Face un turn din 8 cuburi; imită cu creionul linii verticale şi orizontale.
Îşi spune nu-mele complet; utilizează plu-ralul, ştie să spună funcţiile unor obiecte
Utilizează „eu” pentru a se denumi
18
Sare pe am-bele picioa-re, încearcă să se ţină într-un picior, ţine corect creio-nul, merge pe bicicletă, urcă şi co-boară o scară alternând picioarele
Descrie ce fac animalele sau oamenii din imagini, răspunde la întrebări. Utilizează prepoziţii, apare „de ce”
Se joacă în grup coope-rând. Ştie să-şi spună sexul, se îmbracă şi mănâncă singur.

În România, indicii dezvoltării normale a comportamentului verbal sunt următorii: 1 lună – sunete laringiene, 2 luni – gângureşte,  3 luni – vocale şi consoane izolate, 4 luni – tendinţa de modulare, 5 luni – sunete în ritm alert, 6 luni – sunete mai variate, 7 luni – vocalizează silabe, 8 luni – pronunţă silabe, 9 luni – silabe repetate, 10 luni – înţelege cuvinte folosite des, 11 luni – cuvânt cu sens, 12 luni –   2 cuvinte cu semnificaţia precisă, 15 luni 4 până la 6 cuvinte în vocabular activ şi folosirea „jargon”-ului, 18luni – 8 până la 10 cuvinte, în vocabular activ, foloseşte cuvinte – propoziţii.

24 luni – propoziţii din 2, 3 cuvinte (substantive, verbe, adjective, pronume).

27 luni – îşi vorbeşte singur când se joacă.

30 luni – vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume personal.

33 luni – poezii scurte, sensul pluralului.

36 luni – relatează situaţii din viaţa lui şi a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj constituit gramatical, foloseşte corect pluralul.

  • 3 ani şi 6 luni – copilul este capabil să redea până la 2 strofe;
  • 4 ani – este uzuală folosirea pluralului în vorbirea curentă şi a pronumelui („eu”, „tu”, „noi”, „voi”);
  • 5 ani – sunt folosite cel puţin două adverbe de timp („azi”, „mâine”);

                          – este capabil să relateze despre 3 imagini cu detalii;

  • 5 ani şi 6 luni – foloseşte 3 adverbe de timp („ieri”);

                             – recită poezii lungi cu intonaţie;

  • 6 ani – 3 adverbe folosite corect;

               – relatează despre 3 imagini;

               – recunoaşte corect 3, 4 litere.

Nu trebuie uitat însă în aprecierea dezvoltării că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare şi caracteristicile sale individuale şi evaluarea trebuie realizată pe mai multe dimensiuni pentru ca aprecierea să fie corectă.

În prezent, tot mai mulți părinți sunt preocupați să afle care este nivelul de dezvoltare al copilului sau cer o evaluare clinică atunci cand observă anumite dificultăți la copil sau anumite simptome care sunt asociate cu tulburări de natură psihică.

O evaluare psihologică timpurie, fundamentată științific, contribuie semnificativ la evoluția pozitivă a copilului.

Ședință logopedie

Terapia de dezvoltare a limbajului (logopedia)

Scopul evaluării psihologice a copilului este intervenția, iar aceasta este cu atât mai eficientă cu cât ea se realizează mai timpuriu.

Logopedia reprezintă terapia prin vorbire care se concentrează asupra îmbunătățirii discursului copilului și abilităților de a înțelege și de a exprima limbajul, inclusiv limbajul non-verbal.

Abordarea copilului trebuie sa fie una ludică, determinându-l astfel pe copil să îndrăgească logopedia și să îi conștientizeze totodată importanță.

Un copil cu tulburări de comunicare va întâmpina probleme când va vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța.

Cănd să apelați la logoped?

  • Atunci când observați la copil următoarele semne:
  • pronunţă incorect litere sau omite sunete în vorbire;
  • se bâlbâie;
  • inversează silabe într-un cuvânt;
  • vorbește prea repede sau prea lent, nu se înțelege ce spune;
  • manifestă întârziere în dezvoltarea vorbirii;
  • întâmpină dificultăți în învățarea cititului sau scrisului.

 

Tulburările de limbaj au un caracter tranzitoriu şi sunt corectabile, educabile, prin metode specific logopedice şi printr-o serie de procedee cu caracter general şi specific.

Orice tulburare de limbaj are tendinţa de a se agrava şi consolida în timp, ca deprindere negativă.

Nu așteptați, aceste probleme se pot agrava și au influență negativă asupra dezvoltării normale a copilului.

Alte servicii